zi grea azi. zile grele saptamana asta. poate ca fix ce aveam nevoie, pentru ca ma tin de vreun an de zile sa deschid sezonul postarilor.
si tot astept ceva, nu stiu ce, sa vina spre mine, sa ma traga de maneca, sa-mi faca semna ca acu e momentul.
cred ca asteptam de fapt ultimul sut in fund, primul pas inainte, si a venit. un cumul de factori si situatii care sa ma trezeasca sa fac ceea ce am eu de facut. because you know me, and my big circles. cercurile mele largi de oameni dragi care stiu ce pot eu sa fac.
ma iertati ca v-am gresit si ca m-am complacut in ultima vreme intr-un cerc marunt car nu ma ajuta. gata, l-am rupt azi. i’m here, back, doing what i know best.
scrie la mine in carte, in cartea mea, ca as fi potrivita sa fac lumea bine. sa las urma asta in lume. ceea ce in lumea mea se stie. ca vine bine, vine gratuit. mai nou cu uleiuri pure. mai vechi cu alte superputeri de le am eu ascunse.
de dintotdeauna cu E (mpath). ca asa m-am nascut eu in ziua asta in care .. cine se naste in noaptea asta si cu ce scop. Lasati ca stiu eu care e scopul meu. 🙂
vad, vad, o preocuare crescanda de a ne considera toti niste puteri pe care nu le avem. empatia, dragii mei, nu se cultiva, se simte.
si din asta m-am trezit eu azi. si era nevoie sa o zic de mult si am zis-o azi.
pentru ca „Dream”. Blame it on Osmanthus and Melissa and Pink Pepper.
va astept in calatoria cunoasterii spre vindecare aici: https://www.mydoterra.com/gabrielanicoletabogosav/#/
fara balarii. straightforward.
